Duncas is sardos nch’aiant bogadu a is frantzesos e immoe podiant festare, torrende gràtzias a Sant’Efis Gloriosu chi ddos aiat sarvados prenende de fide e ispera su coro issoro. Immoe giai chi is sardos si podiant intèndere protagonistas de s’istòria. In su matessi tempus de s’ispeditzione de Truguet, Napoleone Bonaparte, chi fiat cumandante de s’artillieria, fiat atachende a Sa Madalena. Su madaleninu Domenico Millelire e su tempiesu Cesare Zonza ant ghiadu su pòpulu resessende a respìnghere s’atacu. Finas Santu Pedru e Sant’Antiogu ddos ant liberados intre su 20 e su 25 de martzu, gràtzias a s’agiudu de una flota ispagnola.
Duncas, is frantzesos, bìnchidos in cabu de susu e in su cabu de giosso, sunt obligados a si ritirare. Su Re Vittorio Amedeo III de Savoja pariat èssere cuntentu meda de s’abilesa de is sardos de nch’àere bogadu is frantzesos, ma imbetzes de ddis mustrare reconnoschèntzia, aiat dadu prèmios isceti a su visurè Balbiano e perunu a is sardos e a chie ddos aiat ghiados a sa bìnchida. Is sardos duncas, istracos e afrigidos, sighiant a si chesciare. Sigomente Balbiano non teniat in cunsideru is rechestas issoro, is sardos aiant detzìdidu de imbiare, pro addobiare a su re, una delegatzione formada dae Gerolamo Pitzolo e Domenico Simon pro s’Istamentu militare, dae su canònicu Pedru Sisternes de Oblites e su pìscamu de Làconi Aymerich pro s’Istamentu eclesiàsticu, e is abogados Sircana e Mattana pro s’Istamentu reale. Ma cales fiant is rechestas de is sardos pro defensare is deretos issoro?
1) A torrare a cunvocare su Parlamentu Sardu pro resonare de is benes pùblicos
2) A dare incàrrigos tziviles e militares puru a is sardos e no isceti a is piemontesos
3) A cunfirmare is leges primàrgias de su Regnu chi non fiant prus tentas in cunsideru
4) A istituire unu Consìgiu de Istadu comente òrganu de consultare
5) A fàghere unu ministèriu in Torinu a posta pro is sardos.
Fiant rechestas chi teniant pagu de rivolutzionàriu ma punnaiant a otènnere un’autonomia prus manna. Ma Balbiano aiat giai informadu su re de custas rechestas inditende puru sa manera pro ddas refudare. E duncas su re no dd’at mai retzida a custa delegatzione e no at mai leadu in cunsideru is rechestas de is Istamentos. Pro risòlvere sa cosa e pro si ocupare de is afàrios de sa Sardigna aiat postu a Ministru de s’Internu a Graneri, chi in Sardigna fiat giai istadu giùighe in s’Udièntzia Reale. Pustis de is trassas de su visurè Balbiano e s’indiferèntzia chi su re aiat mustradu pro is rechestas de is Istamentos, is sardos non nche podiant ingurtire s’afrontu mannu chi aiant tentu. A nch’àere bogadu a is frantzesos non fiat serbidu a nudda e sa situatzione cun is piemontesos non fiat mudada.
Sa passèntzia fiat cumentzende a mancare intre de is sardos in is tzitades, in is biddas e in is sartos puru. S’annada fiat istada mala, su trigu fiat pagu, sa cosa de papare mancaiat e su disisperu fiat aici mannu chi si nde fiat pesende una rebellia de protesta contra a su visurè e su chi rapresentaiat. Semus a s’acabbu de abrile de su 1794 e in Casteddu fiant giai aparitzende pro sa festa manna de Sant’Efis, cando unu pichete de sordados aiat arrestadu a Bissente Cabras e Bernardu Pintus, ambos abogados, e ddos aiant acorrados in sa Turre de Santu Pancràtziu. A custa nova si nde fiat pesadu un’avolotu mannu intre de sa gente chi fiat timende chi non ddos aerent ochidos. Tando Balbiano aiat mustradu dae su Bastione de Santa Rughe is duos presoneris ancora bios, ma sa cosa non fiat serbida meda ca a su tocu de is campanas a marteddu totu su pòpulu si fiat rebelladu e aiat abertu is ghennas intre de is apenditzos. Balbiano bidende malas non bonas si nche fiat cuadu in su palatzu de s’archipìscamu e is sordados si fiant arrèndidos a su pòpulu. Custa chèscia pro s’arrestu de is duos tzitadinos si fiat mudada in pagu tempus in una rebellia manna a beru. Custa die istòrica pro su pòpulu sardu dd’ant mutida Sa die de s’aciapa.
Sa die in ue is sardos nch’ant bogadu is piemontesos e si nde sunt liberados dae su podèriu issoro. Contant chi pro nche ddos istesiare e pro cumprèndere chie esseret sardu e chie piemontesu preguntaiant a sa gente de nàrrere su faeddu “cìxiri”. Fiat craru chi is piemontesos teniant dificultade a pronuntziare cussa scèscia (x) comente is sardos e duncas ddos reconnoschiant luego e nche ddos portaiant a s’imbarcu. E aici etotu in pagas dies nche ddos aiant bogados dae totu sa Sardigna. Est in ammentu de sa dispidida de is piemontesos chi sa Regione Autònoma de Sardigna, cun sa lege 44 de su mese de Cabudanni de su 1993 at istituidu Sa Die de sa Sardigna, sa festa de su pòpulu sardu chi tzèlebrat cussa rebellia e cussa punna a s’autonomia chi est forte ancora oe in Sardigna, ma non bastante…
Manuela Ennas
(parte 2 – fine)
LEGGI ANCHE: Sa Die de sa Sardigna. Sa festa de su pòpulu sardu
(nella foto disegno di Sofia Inconis)
