Teniat petzi 29 annos Pepinu Mereu cando est mortu, s’ùndighi de martzu de su 1901, lassende unu bòidu e in su matessi tempus un’arrastu de importu in sa poesia e in sa literadura sarda. No est cosa simple a torrare a sa biografia de Pepinu Mereu: su chi agatamus in is iscritos de su dotore Nanni Sulis, chi fiat un’amigu suo fidadu, non bastant a nche donare unu cuadru pretzisu de su chintu suo. Fintzas sa produtzione poètica sua est istada meda prus manna de sa chi tenimus a disponimentu. Poesias medas, difatis, ddas at fata isparèssere Mereu etotu cando, in s’ùrtimu ierru de sa vida sua, at impreadu cussos follos pro allumare su fogu; àteras imbetzes, a sa morte sua, ddas ant distrùidas personas chi non nde cumpartziant su sentidu.
Pepinu Mereu fiat nàschidu in Tonara, su 14 ghennàrgiu de su 1872, in una famìlia ùmbile e cun fizus medas. Sa mamma, Angiolina Zedda fiat morta in su 1887 in Casteddu e su babbu, Giuseppe Mereu, su dotore de Tonara, fiat mortu in su 1889 bufende unu velenu chi aiat iscambiadu pro licore. Is istùdios suos, cun meda probabilidade, ddos aiat tasidos a pustis de una pariga de annos de iscola elementare, ca, a cussu tempus, in Tonara no esistiant àteras iscolas e pro sighire a istudiare tocaiat a andare foras de bidda. Tando aiat imparadu totu a sa sola: non s’ispricat in àteru modu su connoschimentu suo de su latinu e de sa mitologia clàssica, sende chi nde faghet riferimentu in calincuna de is poesias suas.
At cumintzadu giòvanu a beru a cantare e iscrìere poesias, s’est abbitau cun is poetas tonaresos prus connotos: Bachis Sulis, Lorenzo Zucca, Agostino Deiana e Francesco Cappeddu. Sa curiosidade sua, ammanniada puru dae custos cuntatos, l’at ispintu a lèghere is libros de sa regorta de su babbu. Faghiat s’iscrivanu pro contu de àtera gente. Cando teniat deghennoe annos, su 7 de abrile de su 1891, pro netzessidade s’arruolat voluntàriu in s’arma de is carabineris sighende s’esèmpiu de àteros giòvanos sardos e meridionales chi non teniant àteru seberu. Pro cajones de servìtziu, in chimbe annos de traballu, andat de logu in logu e connoschet prus de unu poeta sardu, tessende gasi relatas e amigàntzias. Cumentzat a cantare is poesias suas in is festas de bidda, mustrende luego capatzidades poèticas mannas e muta bona. Issu però si nche istèsiat dae sa poesia a bolu e refudat sa puresa, naramus atifitziale, de su logudoresu arcàdicu, pro dd’ammesturare a sa richesa lessicale de totu su sardu e a s’italianu puru.
Is annos colados comente a carabineri, signat sena duda sa fase prus de importu de sa formatzione sua, sende chi leat cussèntzia de is ingiustìtzias de su sistema militare e de s’abusu de pòdere de is carabineris e de is superiores suos chi diant dèpere cuntrastare custos cumportamentos imbetzes de ddos audire. Iscriet difatis “Deo no isco sos carabineris / in logu nostru proite bi sune / e no arrestant sos bangarrutteris”. Leat cussèntzia puru de is problemas sotzio-econòmicos de s’ìsula e espressat ideas chi pigant ispiratzione dae su movimentu sotzialista chi est naschende. E pròpiu in su cuntzetu sotzialista-utopìsticu chi su poeta agatat sa solutzione a is problemas de is opressos e de sa classe traballadora in gènere. Issu isparghet custas ideas progressistas cun su mèdiu chi connoschet mellus: sa poesia. S’òpera sua diat èssere abarrada isconnota si Nanni Sulis no àeret trascritu is poesias suas prus bellas mancari contra sa voluntade de “Su misteriosu”, ca dd’aiant allomingiadu aici pro su naturale suo. Sa maladia in is ùrtimos meses de vida dd’aiat batidu unu disisperu mannu: su disisperu de unu giòvanu corfidu de sa malasorte, chena niuna ispera pro su benidore, chi intendet lompende sa morte a nde ddi leare s’ùrtimu sùlidu de poesia.
Manuela Ennas
